Nume de botez

Am dezbatut astazi la birou de ce unii parinti le pun copiilor lor 2 nume si complica toate lucrurile lumesti inca de dinainte de nastere. De la exprimarea cultului propriei persoane sau transmiterea unei mosteniri de familie (parinti care dau copiilor numele lor sau ale bunicilor), de la constrangeri legale, pana la asocierea copilului cu un sfant din Biblie prin preluarea numelui acestuia – ne-am dat cu parerea minute intregi.

Si la noi in familie a fost o mega dezbatere vreo 6 luni de zile si o negociere feroce pe tema asta. Tot la 2 nume de botez am ajuns, aici nu suntem un exemplu de simplitate :))

Discutie care mi-a amintit un episod trait la Campulung Muscel vara asta. Eram in vizita la rudele noastre si am iesit impreuna cu seniorul la unul din buticurile locale sa comandam niste cartofi prajiti, nu eram intr-un moment de opulenta si grandoare. Cartofi congelati facuti la friteuza.

Cat ii asteptam cu lacomie, ii spun doamnei care ni-i pregatea ca ii apreciez energia in ciuda unei calduri molesitor de intensa.

Ea zambeste si imi spune cautandu-si cuvintele vreo 15 secunde bune: ‘Stiti Doamna, eu exist nu traiesc’.

M-au socat cuvintele profunde, eu incercand o discutie de complezenta intr-un local de 5 metri patrati. Si raspund: ‘Daca vreti sa ne spuneti mai mult, va ascult’.

Si doamna continua: ‘Bine ar fi daca as mai putea aduce inapoi ce am pierdut…’

M-am gandit la ce e mai rau si am fost la 99% pe punctul de a opri discutia printr-un generalism, dar in acelasi timp am simtit ca incearca sa se elibereze cumva. ‘Va ascult, daca simtiti sa vorbiti despre asta.’

‘Acum 2 ani mi-a murit sotul intr-un accident si a doua zi s-a spanzurat baiatul dupa el. Avea 30 de ani. Taica-su era totul pentru el. Dar nu inteleg de ce nu mi-a lasat un bilet sa-mi explice de ce nu putea continua, ce, eu n-am insemnat nimic pentru el? La mine nu s-a gandit deloc? Am ramas singura pe lume fara nicio explicatie.’

Crescendo-ul de cuvinte mi-a demontat tot elanul conversational. Am rasuflat greu si speram sa-mi vina un raspuns potrivit in minte. Dar nu mi-a venit decat un amarat de ‘Imi pare rau’. M-am simtit prost ca n-am putut mai mult.

S-a intors la cartofii aproape gata si apoi a revenit, moment cand am intrebat-o, din curiozitate (de factura profesionala) cum ar putea cineva gestiona o asemenea schimbare brutala in viata lui, in alte cuvinte: ‘Si cum ati reusit sa ramaneti pe verticala?’

‘M-am dedublat (nu ma asteptam sa foloseasca acest cuvant). Eu am doua nume: Maria si Lidia. Maria e cea buna, care se simte minunat si care merita sa traiasca. Iar Lidia e cea rea, care e deprimata si isi doreste sa moara. Cand ma simt bine, sunt Maria cand ma simt rau sunt Lidia.’

‘Si acum cine sunteti?’


‘Imi pare bine de cunostinta, Maria! Si eu tot Maria sunt. Viata frumoasa va doresc, la revedere.’ Mi-am luat cartofii si am plecat gandindu-ma la cum au salvat-o pe fiinta aceea cele doua nume si cum si-a depasit drama, putand vorbi despre ea nu numai deschis dar si cu un strain oarecare.

Ce unora li se pare inutil si nepotrivit (aici, 2 nume de botez), altora le salveaza viata.

Nimic nu e intamplator.

Despre alaptat, la farmacie

Ma aflu la farmacie pentru a face meds-shopping pentru un mic kit de calatorie cu bebe. Kit care nu exista ca produs de sine statator nicaieri in Bucuresti! Attention pharma companies who want to squeeze some easy money!

Discutia curge in 20 de secunde:

– Buna ziua, dati-mi ceva pentru adulti la inceput de viroza, compatibil cu alaptatul.

– (Uitandu-se aiurea in sus) Uhmm sa stiti ca nu va pot ajuta, nu prea avem. Doar daca va da doctorul, spune farmacista.

– Dar pentru bebe daca prinde viroza ce imi recomandati? Momentan tuseste putin, sec.

Nici aici nu va pot ajuta, sub 1 an dam doar prescris de medic.

– Are peste 1 an.

– Si cuuummmm, mai alaptati?????

– (Asta nu e de competenta dvs si nici pe lista mea de cumparaturi) Da alaptez, e greu cu intarcatul.

– Dati-i Stodal.

(Nu cumpar nimic)

La 3 luni de la discutia de mai sus.

Momentan am incetat cu alaptatul si dati-mi voie sa-mi modific raspunsul, doamna farmacista.

– Am incheiat alaptatul. In consecinta, sunteti mai fericita in viata dumneavoastra acum? Pareati cam afectata. Deci, va aduce imbunatatiri semnificative faptul ca nu mai alaptez copilul meu, al meu bitch? Mancati mai bine, va odihniti mai bine? Ma bucur.

Message for this kind of people. You only live once. Thank God. Mind your own kid.


Naples? Why?? Why not!

I’m visiting the city of Naples, Italy and even before the start of the journey many people are telling us: ‘nooo, don’t go there, it’s dangerous’. I arrived in Rome and the bus shuttle driver (Italian) ‘nooo, don’t go there, it’s dangerous’. I took the taxi to Rome Termini train station and the driver (Italian) ‘nooo, there is really dangerous, take care’. 😳👀🙏 I have been staying in Naples for the last 4 days and i had great experiences so far. And when i told the locals what reactions I received for traveling to Naples they laughed out loud. Yes, i’m not wild anymore – like going out at night, wearing fancy jewelry in public, high heels and bossy attitude – and if that’s keeping me away from trouble i’m comfortable to look domesticated. Babe, you ain’t gonna believe how many shapes i can take! 🎭 😌

From the first contact with Naples there are some obvious traits: the traffic is artistically mad like. There’s a chaotic traffic in Manila, Philippines too, there’s a chaotic traffic in big cities in India, there’s chaos in Bucharest but let me tell you friend – only in Naples the cars drive at millimeters one from each other and stop at millimeters one in front of each other either in traffic (i shit my pants couple times and the driver looked totally composed) or in the parking lane 🚗 🚗🚗 (basically no car is able to get out without the other going out – chain effect). This leads to the shocking observation that 4 in 5 cars are scratched or damaged especially on lateral sides 😱 people seem to have a lot of tolerance to damages meaning no shit is given. My car? I’ll be really pissed if my son starts drawing on it!!! And my neighbor? He wipes his bloody Smart car every morning he goes to work and every evening he comes back at home – i’m pretty sure he doesn’t touch his wife in that much detail he touches the car 😂 🚙 Another peculiarity is that all cars are small like my neighbor’s Smart type, no Jeep, SUV and the like – obviously the streets of Naples built in the Middle Ages are not made for (big) car traffic. Not made for strollers either (cobblestone streets and rare sidewalk).

The local team took us out for local culturalization 😜 In one of the days we visited Museum (more of a Mausoleum) Sansevero famous for its extraordinary real-size marble statue called Cristo Velato and its Anatomical Machines (2 human-size schelet structure, man and woman). No pictures were allowed so i’m just going to leave a link Various historical details can be found online but the guide told us some interesting insights: Cristo Velato is the representation not only of Jesus Christ but also for the actual prince Raimondo di Sangro, seventh Prince of Sansevero (the owner of the temple) as he considered himself the embodiment of God, and in some writings the statue was associated with the father of the prince. The chapel is filled with masonic symbols, figures, shapes and metaphors. It was a temple of initiation. There are few medallions in a circular position on the walls which depict the initiation in masonry. First medallion shows a simple marble rock and as you look at the next ones (counterclockwise) a human face takes gradually shape and ends in a final medallion with 2 faces – the stages of transformation. The statue of Cristo Velato is a masterpiece made of one block of marble looking as real as if you’d cover a naked body in wet veil and has its head oriented towards his mother (remember the statue has multiple meanings). In all honesty i was a bit disappointed in our guide as he failed to deliver a fluent story and jumped to interpretations randomly across the room so i couldn’t capture a logical sequence. The other major attractions of the temple are the Anatomical Machines – 2 humans, man and woman, real size, positioned vertically that show the full cardiovascular system. The magic lays in the fact that no one knows to date what material was used to create the blood vessels and how they succeeded replicating it so accurately in the 16th century.

One afternoon we went to the Archaeological Museum of Naples where artifacts from Pompei were displayed. In one of the rooms was a 2 square meters enclosure with a lot of broken vases 🏺 and I said to one of the directors from our group: ‘This looks like a marital fight’ 😂 He started laughing from the belly like Buddha and asked ‘Are you married?’ ‘Yes, he put a ring on it and i know what i’m talking about’. Rivers of laughter. 😆 The city of Pompei was reconstructed in miniature on a platform and simulations of Vesuvius erupting and pouring lava were displayed on tv 🌋 It was so fascinating we didn’t blink for minutes.

The city of Naples has Greek roots. The landscapes have the WOW factor. The food is to die for, everybody knows your stomach is thriving in Italy. The people of Naples are joyful, warm, modest and such party animals even in their 60s, i couldn’t keep up!

The warnings at the start of the trip turned out to be fog. I had the most amazing time, i felt secure and danger-free. Will definitely come back for the best vantage points and the most delicious pizza in Italy. Amen 🙏


Single lady vs. Mommy lady

I am meeting my long time friend and the only Asian auntie of my son, to go for a conference together in Naples (in pictures Vesuvius, Pompeii and harbor). We are always happy to share a room and breakfast and maybe toothpaste, but not the coffee. No. She’s that addicted she has 6 coffees a day ☕️☕️☕️☕️☕️☕️

Anyways, i’m brushing my hair in the bathroom and it strikes me the difference between: her, *who’s a very mobile single-for-now self-made entrepreneur* and myself, *a very new domestic less mobile two-people-made mommy*. I had to read twice what i just wrote :))) i’m not deleting anything.

And while looking at her cosmetic sets i start the comparison, which then extends to other life aspects:

⁃ She’s having 3 lipsticks💄💄💄I have none. Since i am kissing my baby trillion times a day i must be grease/oil/SLS/Parabens/phthalates/color/perfume-free. So it simply didn’t cross my mind i should wear lipstick. Big mistake. We had to join a high-end dinner, i didn’t even had proper clothes and a lipstick would have been a great tool to boost my radiance. My mom advised: be charming. It worked. #momknows

⁃ She’s got the latest cosmetic products, while mine must be all expired by now for months. All i need is water 💦 and soap 🧼 and luckily my hair listens to me when i say: ‘stay flat!’ 👩

⁃ She’s having a full range of vitamin boxes for youth and stamina enhancement. I have few vitamins from my son’s remaining food in the plate. In fact our discussion went like this: ‘Why are you taking all these Omega 3/6/9 supplements instead of actually eating the exact fruits from the box labels? i’m asking’.    ‘Oh girl, 1 pill has 7-8 fruits concentrated, she says.’    But you’ll never eat so many fruits in a day normally’.    ‘Giiiiirl, you’ll not understand, they are great to my body, it’s so much to talk i’m not even starting’ she says 😂 #caseclosed 💊 In all fairness i’d use some energy boost.

⁃ She’s traveling with 23kg for 3 days, having even a steam-iron, a hair flat iron, and projector 😵 She admitted she needs a nanny 😂 I packed 3 shirts, 3 pants and toothpaste.

⁃ She carries 5 books 📚 with her, I haven’t had time to read a book page by page in ages and i found myself buying only parenting magazines and similar books 👪

⁃ In the mornings I’m ready in 10 min ⏰ she’s ready in 50 minutes. When the baby summons you, there’s no privileged second to squander on ‘oh i need 10 min of stretching’. Obviously she hasn’t been in the parents-military service.

⁃ Yoga mat. She carries a f&$@*^% yoga mat!!! 🧘‍♀️  I can’t even remember my hobbies let alone throw dozens of minutes in meditation and packing glam accessories 😰

⁃ I’m 100% present in the moment with my mind and body 🧠👂👁👀👃and actively aware of the environment because i always need to pay attention to my son not to fall, trip, put anything wrong in his mouth and i trained my mind to see the dangers 10 steps ahead. My friend is at times in her multiple mind universes trying to juggle topics in couple geographies at once so she misses on some real time details (non-critical, in her defense), like ‘i can’t recall where was the entrance of the building we went to yesterday’. Count on me sis!

⁃ She’s so anchored in latest news and trends i feel i was out of Earth for centuries. Luckily i’m a good listener 🙋‍♀️ and she loves to talk.

⁃ She can afford staying up until 1-2-3am in the night while I’m in bed at 10pm in a rush to turn off all the lights and seize all the sleep that i can 😴 Back at home i’m part of the Society of Sleep-Deprived Parents #businessasusual

We had such a good time and such a good laugh about all the differences. And she is definitely living the adventure of her life and her everything looks so glam and fab – one could easily envy her! 💃 Then my rational brain kicks in and makes me realize I’ve been there, checked all the boxes and i chose and planned consciously the mommy-family stage i’m in right now. There’s no place for regrets and no competition. I’m comfortable and i accepted the fact that there is a phase for everything while nothing is permanent – only being a mom is! And that’s the toughest ever ‘job’ in the universe, requiring great care, discipline and dedication. Everything else is manageable and will come at the right time 🤩 🙏

Prima calatorie fara bebe *revenirea acasa*

Am revenit din scurta noastra calatorie si as vrea sa-mi structurez ideile, incepute din aeroport si incheiate pe canapea acasa, in 4 categorii:

  1. Ce s-a petrecut acasa cu dragostea mica iubirea mea motanul meu cocoselul meu de aur;
  2. Ce s-a intamplat cu noi departe de el;
  3. Cum s-a desfasurat revederea;
  1. E vreo reteta functionala?

Numarul 1. Bunicile au ridicat standardul la maxim in ingrijirea lui bebe. Au urmat instructiunile si ne-au tinut la curent prin mesaje cu ce face bebe, daca a mancat bine, daca a dormit bine, daca s-au plimbat prin cartier etc. cu poze. Nu multe mesaje si zero telefoane. Ideea e ca nu avem ce discuta daca totul e clar si sub control. Si nu a fost nevoie de conversatii, fiecare si-a vazut de jobul lui. Bebe s-a simtit la fel de bine ca in orice alta zi pentru ca ritmul lui a fost identic si nu i-a lipsit nimic. A fost mereu intretinut de bunici, comunicarea cu el si grija fata de el au fost constante si continue. Si stiam ca se intelege foarte bine cu bunicile dar nu ma asteptam la asa relatie pacifista din partea lui. He can be dictatorial 💪 Comportamentul lui a fost, in prima noapte de somn cu bunica, exact ca si cand ar fi fost cu mine, a inceput sa maraie si sa planga dupa boobie. A plans mai tare cand boobie nu a venit dar bunicile l-au impacat cu melodii, cantecele, luminite pe pereti. A doua seara a adormit iar cu bunica si pentru prima oara in viata lui a dormit TOATA NOAPTEA 😱 Si eu la fel, dar la ~1000km distanta.

Numarul 2. Noi. Pe avion ne era super dor de bebe si ne-am uitat la sute de poze cu el. In rest, ziua ne-am vazut de treaba dar fiecare subiect abordat ducea inevitabil la vreo remarca despre Sebastian. In prima noapte m-am rasucit ca o clatita ba pe-o parte ba pe alta. Nu m-am odihnit din cauza obisnuintei de a fi o clatita in fiecare noapte de 1 an jumate. Cam asa si alaptez, ca daca i-as da dintr-un singur boobie, ca sa dorm linistita doar pe o parte, m-as trezit cu sani asimetrici, unul dublu ca marime fata de celalalt 😟 it happened once am not gonna lie, lesson learnt. In a doua noapte am dormit pentru prima oara, dupa mult mult timp, toata noaptea. Am simtit cum ma inunda nirvana pe jumatate. Pe jumatate doar! Sentimentul de odihna a fost perturbat de un sentiment de explozie. Simteam ca imi explodeaza sanii si vopsesc peretii cu lapte. S-o spun pe aia dreapta, nu e de gluma. M-am dus la baie si am eliberat putin lapte ca sa scada angorjarea. A functionat. Si tot weekendul, la toate restaurantele la care am fost, am lasat mostre de lapte in baie. Hai daca nu va place ce cititi, voi cum ati fi facut, ati fi carat pompe dupa voi? Oricum scopul e sa si incetez alaptarea iar pompatul creeaza cerere deci efectul invers fata de cel dorit. Mhhh. Metoda a mers, sanii s-au relaxat! Bottom line – pe plan emotional am simtit incredere in bunicile care ne tineau la curent, mi-am scazut semnificativ nivelul de psihoza, dar pe plan fizic am avut niste boobies care nu mai incapeau in sutien. 3 days later – still there! Lapte de pus in cafea la tot cartierul…

3. Revederea mi-a dat fluturi in stomac la fel ca atunci cand esti indragostit si te duci la intalnire prima oara. So weird. Imi pulsa inima. M-am lasat pe genunchi si am deschis mainile sa vina la mine. Cand m-a auzit, Sebastian s-a intors catre mine si a venit in bratele mele. L-am pupacit tare tare de tot. Apoi a venit taica-su si SOC! a uitat de mine complet. Mi-am facut multe scenarii de cum va decurge reintalnirea dar nu mi-am imaginat ca exista scenariul in care ma ignora aproape total ca sa stea doar in brate la taica-su 😂 my boobies: seduse si abandonate! Ma acuza uneori tati ca Sebastian e dependent de mine. In ce lume e asta ca nu se vede? Poate eu de el. Asta da! Socata dar fericita ca bebe alaptat la cerere si stat cu el 100% din timp, niciodata lasat singur sa se joace sau lasat sa planga, sa maraie – acum imi spune paaaaa! One happy mama ❤️

4. As pune negru pe alb niste puncte importante sa le aplic la nevoie pe viitor, au functionat in contextul nostru si poate vor fi de folos si altora:

  • L-am obisnuit pe bebe cu persoanele din familie care au venit des la noi si au petrecut timp cu el. In special bunicii, care au participat la toate activitatile lui.
  • Am rugat bunicile (macar una) sa vina cu cateva zile inainte ca noi sa plecam. Astfel se creeaza un mediu familiar pentru bebe si nu i se pare o drama ca parintii nu sunt in jur.
  • Doua bunici clar! Ar fi fost mult mai greu cu una singura. Thank God we have this priviledge!
  • Bebe si bunicile au stat intr-un alt spatiu decat cel petrecut zilnic cu bebe. Ca sa evitam sa-i reamintim de noi, parintii.
  • Am transportat in acel apartament toate jucariile favorite, seturi de haine, vesela lui etc. sa simta o tranzitie usoara.
  • Am rugat bunicile sa nu ii arate sub nicio forma poze sau video cu noi.
  • Am lasat instructiuni bunicilor cu programul zilnic de masa si cateva aspecte de ingrijire esentiale ale bebelusului. Si am discutat despre ritmul de somn.
  • Am lasat mancare pregatita pentru bebe sa acopere 3 zile ca bunicile sa se ocupe strict de copil si sa nu fie implicate sau preocupate de alte activitati.

These life challenges can easily go south. Dar, in final, Sebastian ne-a depasit asteptarile si ne-a dovedit ca (maica-sa e o ciudata control-freak) este un baietel descurcaret si independent de parinti. Iar noi am capatat incredere in bunici ca se pot descurca impecabil cu el iar el le accepta 100% in viata lui zilnica. So fucking proud of him! 🍀❤️



Prima calatorie fara bebe *shitting my pants*

Prolog. This maternity shit has been so amazing but so fucking transformational i didn’t get one day of stability or relaxation. And transformation continues while i’m on a roller-coaster of new strong emotions to deal with.

Dupa 1 an jumate de bebeluseala am planificat o calatorie cu avionul, business need. Dupa 1 an jumate eu, mama super dedicata, plec de langa bebe mai mult de 2 ore si ma apuca toate fricile lumii. M-am gandit daca sa-l iau si pe el dar pentru 3 zile de calatorie nu imi ieseau combinatiile perfect.

Asa ca am cumparat stoc de tot ce e nevoie, am echipat toti bunicii cu instructiuni de masa/somn/imbracaminte, tips & tricks, am scris pe un carton programul zilnic, ca sa fie negru pe alb, old people style, si am ajuns in aeroport. De unde si scriu acum! Iar daca nu scriu gandurile care-mi trec prin cap o sa-mi alimentez psihoza. Sigur e psihoza. Bunicile au mai stat cu noi in repetate randuri si cunosc ritmul si dinamica zilelor destul de bine, au dormit cu bebe in timpul zilei, l-au schimbat, l-au hranit. De unde psihoza?? Din faptul ca inca alaptez, doar pe timpul noptii, din 2 in 2 ore!, si aceasta calatorie e inceputul intarcatului, by choice. Si ca niciodata dar niciodata nu a fost lasat bebe pe timpul noptii fara mine si fara his bestie, the boobie. God bless the boobies!

Am cateva idei psihotice principale, restul e zgomot puternic de fundal, piese de domino in cadere abisala:

⁃ daca se intampla sa cada si sa se loveasca rau?

⁃ daca face temperatura din senin?

⁃ daca plange neconsolat pe timpul noptii?

⁃ daca se trezeste des si nu se odihneste?

⁃ daca bunicile nu observa ceva important?(orice, ca sunt bunici si poate nu vad bine, poate le fura peisajul, poate n-au ochelari la ochi, poate nu stiu la ce sa se uite!!!) Asta e cea mai obsesiva intrebare de tip ‘black hole’.

Cam atat, e destul pentru o singura zi. La altceva nu ma pot gandi, nu ma pot relaxa, tequilla nu se serveste, si nici nu ma simt mai bine scriind astea. In 3 zile o sa va spun daca s-au produs transformari mentale. In bine sper :))) dar sperantele sunt minime, atasamentul e maxim. Don’t judge me, imma mom and it’s my battle.

Epilog. Responsabilitatea, totusi, trebuie sa se simta in profunzime si cu greutate de catre bunici – la plecare mi-a venit din senin sa le spun urmatoarele: ‘Sa aveti grija de Sebastian mai mult decat ati avut vreodata de copiii vostri!!!’.

If that’s not huge pressure i don’t know what is 🙏

Viitorul e inca nescris

Poate va e dor de ce se mai intampla cu Mama33 (fosta mama in heels, ca nu am mai purtat tocuri de la inceput de 2017 desi vanez orice ocazie dar si asa sunt rare 😱 ✌️shocked AF!) in aceasta perioada binecuvantata din viata ei:

⁃ am invatat sa ma cert cu sotul meu pe tema bebelusului mult mai pasnic si constructiv. Nici nu se mai numeste ‘cearta’. Adica trecem prin mai putine stari de agregare si mult mai putine fenomene ‘atmosferice’. Intelegem amandoi ca eu stau cu bebe 80% si tati 20%. Si asta conduce la o singura concluzie in majoritatea situatiilor. You get it i’m sure.

⁃ inca alaptez. Din 2 in 2 ore noaptea si 1 data ziua 😴 Si imi propusesem ca inchei la 6 luni ale lui bebe. Nu s-a putut. Insa am incercat sa-i dau lapte praf la 1 an ca sa inlocuiesc treptat atasamentul fata de boobie. A fost scarbit de-a dreptul de gust, facand o grimasa pe masura. Inca alaptez.

⁃ Somn in toata puterea definitiei nu am mai avut din 2017 toamna (nu e o gluma si nici un mod de-a spune). Si nici nu sper la el curand. Se numeste resemnare.

⁃ am trecut prin niste cutremure emotionale cand bebelusul a tras niste trante zdravene venite la pachet cu motricitatea pe verticala. Am luat masuri de precautie si i-am infasurat un fular in jurul pieptului, ca un ham, sa-l mentinem sub control. Sugestia bunicilor. Momentan functioneaza.

⁃ mi-am luat rolul de bucatareasa in serios. Copilului nu ii poti da orice, chiar daca a depasit 1 an. A nu se intelege ca am timp sa gatesc pentru toti. Sunt doar bucatareasa copilului. Eu mai stau flamanda cate un pranz sau o cina, mai ales cand bunicii nu sunt in jur. Nu ma plang, e doar o observatie.

⁃ am invatat sa ne descurcam in vacante cu toata casa dupa noi. A fost haos total primele dati. Bebe a avut tot ce ii trebuie sa faca o schimbare de peisaj controlata si placuta. I believe in smooth transitions. Restul e istorie si discutii care se cer uitate.

⁃ velociraptorul devine din ce in ce mai ‘veloce’ si mai ‘raptor’. Fuge peste tot si devoreaza mancarea. Momentan ne situam la 13kg de dragoste si haine de 2 ani. I’m bringing back-pain back. Ce e mai distractiv este ca atunci cand e alaptat, cu o mana se joaca la celalalt sfarc :)) mai adoarme noaptea pe spate, si cu o mana roteste sfarcul meu pana adoarme iar ochii mei sunt pe tavan. Pe scurt, imi framanta si-mi alinta boobies ca si cum ar fi prietenii lui de nadejde.

⁃ am reluat comunicarea cu prieteni pe care am fost nevoita sa-i parchez temporar. E doar privilegiul parintilor ai caror copii au peste 1 an si petrec si timp cu bunicii. Cand zic comunicare ma refer la discutii pasagere de ordinul minutelor despre vreme si vremuri. La ce va asteptati?

⁃ sunt intrebata daca imi voi relua munca, de parca bebe ar fi auto-suficient. Nu! Nu sunt pregatita sa-mi las copilul pe maini straine si sa scap de sub control educatia/mesele/somnul/evolutia lui minunata. Sunt un control-freak care va trebui sa-si reia jobul spre final de an. Inca n-am castigat la Loto 😅

⁃ cum stau cu cititul ma mai intreaba rudele. Aici am facut progrese. Acum sunt la jumatatea unei carti pe care am inceput-o acum 2 luni. Eu il consider progres, nu fiti lipsiti de empatie!

⁃ vacantele. Adevarat ca am fost in vacante doar cu copilul. Care nu au cum sa se numeasca vacante, pe orice parte le-ai analiza. A fost doar mobilitate geografica cu ritmul de acasa. Plus complexitate pe change management. Deci nicio vacanta in 2018. Si niciuna planificata pentru 2019. I’m wild like this roaaarrr

⁃ bani au fost cheltuiti irational pe chestii lipsite de prioritate in 2018 si mult mai irational spre final de an. Mi-am promis solemn si sub semnatura ca in 2019 voi fi mai desteapta cu finantele. Ce paradox ca lucrez chiar pe finante si inteleg ce inseamna o educatie financiara si totusi ma las purtata de emotii rudimentare 😅 it’s the ‘new-mama effect’. Beware!!!

⁃ s-a mai intamplat in perioada asta sa fie Craciunul si Revelionul. Mai domestici ca in 2018 am fost doar in 2017. Mi s-a parut mai importanta alaptarea la 2h si somnul bebelusului decat o petrecere minunata cu prieteni vechi si noi, bautura, dansuri, tocuri si bancuri deocheate pe care sa le uit in secunda 2. Da, cuvantul potrivit e domestic. Sper sa nu se mai repete.

⁃ velociraptorul e un vulcan de noi achizitii pe zi ce trece: cognitive, verbale, motrice etc. si suntem imobili de uimire la cat de minunat e bebelusul. Il adoram! Sunt uneori intrebata mai mult cu accent de lucru care evident trebuie sa se intample daca mai vrem un bebe. Not ready for that conversation yet. Dar e distractiv cand face ‘piu’ pe nasul tuturor pe care ii intalneste (lectie invatat de la bunica), cand danseaza cand ii spun ‘taki taki rumba’ (melodia lui DJ Snake, Cardi B, Selena Gomez), cand il intreb daca e istet si el imi raspunde un ‘DA’ apasat, cand e supra entuziasmat si alearga spre tati cand vine acasa (la vederea mea nu e entuziasmat niciodata decat daca ma surprinde in tatele goale cand ma schimb *simteam nevoia sa precizez* 😅), cand flocaieste vreo pisica, cand apasa cu logica pe butoanele carticelelor si cand infuleca toata mancarea la fiecare masa ❤ e transformator sa participam la aceasta simfonie complexa ❤

⁃ as vrea sa mai adaug un lucru care nu se ridica la solemnitatea celor de dinainte dar merita scris undeva sa nu iasa in evidenta asa tare si totusi sa nu se uite. Vine unchiul bebelusului (se stie el care) si imi spune sa-i transmit 2 lucruri. Monologul decurge astfel: 1. ‘Am auzit ca-i dai lapte de capra printului? (Da, incepusem timid sa-i spun ca e mai usor de digerat decat cel de vaca.) Vezi ca le va pune pe toate capre 😱 2. Sa nu faca sex in picioare ca face varice, te rog sa-i transmiti asta.’😱

Trebuie sa plec acum. Mi-a facut placere sa va scriu. Viitorul e inca nescris dar va tin la curent. Noapte buna!

Victory loves preparation – or how to build up a New Year resolution plan

First of all, i love planning! And i also belive in ‘victory loves preparation’ mantra. When it comes to new years planning i like to think that, at the end of the list, an enhanced version of me is awaiting! 🤩 Of course, building the list is important but execution and lessons learnt from each year are key. 🥁🥁🥁

My new year resolution approach has been ongoing for the last 5 years (or maybe more), always takes place in December and comes in 2 steps:

  • first is an assessment on the current year resolution list;
  • second is evaluating (in draft to start with) what is not checked on the current list and still valid to consider on the next year’s list, plus the new gems, the brilliant new ideas 🤩
  • I used to keep a third step of gathering the friends, building our individual list and then verbalizing the content so that new or better ideas are born. But since i’ve been married and had a baby, the cruel reality kicked in and i am a bit on my own temporarily. Anyways, not a show-stopper. 🤓

So the first step happens quite fast as i’m doing some simple math of computing the % result. Usually my middle score is 70% achieved but i’ve been on less (target was finally achieved though, with a 2 years delay 😅) but not on more that 80%. Somehow that ‘unicorn wish’ is damn good Sci-Fi. You’ll see what i’m talking about.

Second step is decomposed in more steps. To start with, i made up some broad labels that capture my interest areas and then, the idea is to have a goal/resolution (or more) mapped to each bucket. You can paste an old resolution again on the new list or you can also define your own bucket areas. My decomposition list is as following:

1. Something personal

2. Something family-oriented

3. Something professional

4. Something health-oriented

5. Something for community

6. Something for the medium term future

7. Big dream (or unicorn wish, or something for long term future)

Next would be to add my own wishes under each bucket. For instance, at something personal i would add this year: to ensure i write down every end of week reasons to be grateful; to keep feeding Mama33 blog; to collect and store grand-grandma poetry (there are a dozen by now spread over various apps) for her grand-grandson in one location. The points from 2 to 5 are self-explanatory I presume. Then, something for the medium term future is a goal that cannot be enforced with immediate effect (like be kinder with strangers touching your baby 😱 *never*), that has a degree of uncertainity (still requires some more clarity based on some factors you cannot predict at the moment) but has the potential to happen in 2019 e.g. participate in a competition, earn a new certification, sign up for dance class etc. A big dream or the unicorn wish is the toughest one. It requires you to ask yourself how far/deep/high do I aim to reach? Generally. In one year you may not be able to become the president of your country (if so your unicorn sounds like 🦄🦄🦄) but can lead you joining some related groups and hence get closer to your unicorn. You get the point. I absolutely love this one especially when you hear other friends wishes. It’s a WOW moment of discovery.

Finally, the quantification method comes down very simply put to a % on each resolution (not bucket) given based on how urgent/important it must be achieved within a year. For instance, if among my resolutions is a desire to relocate to another country then I must speed up learning the relevant language so, to quantify it, I assign 2 points out of 10 (or 20% out of 100%, your call) for that item.

Evaluate the progress of resolutions every 2-3 months to ensure your focus is on the right track. At the end of the year you compute the ticked boxes versus the unachieved items and there’s how successful your year was! And also how amazing planning & execution skills you possess. Hopefully 😁

Welcome to basic project management 🙂

Have fun!88DDC844-2DC1-42D8-BA36-8633BD441107

La înot cu bebelusul – cum te pregatesti

Ce sport sa faci cu bebelusii la 1 an in afara de kineto si inot. Pe la kineto am trecut, dintr-un impuls ‘trendy’, nu de nevoie dar parchez subiectul pana la proxima ocazie. Iar la inot am fost azi pentru prima oara cu bebelusul.

De ce abia la 1 an? Deoarece s-au cerut cateva analize medicale pentru a intra in clubul ales de noi, si am si incheiat si schema vaccinarilor obligatorii (panicked mama). Iar la decizie se mai adauga si un strop de frica semi-paralizanta sa nu zbiere pe-acolo, intr-un mediu complet nou, tinut in brate de un necunoscut, fara țâța maica-sii langa el si vreo 30 min.

L-am pregatit de inot cu analizele de exsudat nazal si faringian, cu examen de coproparazitologie si sumar urina, plus un aviz epidemiologic (valabil 48h deci e bine sa il cereti cand toate rezultatele sunt disponibile). Carnetul de vaccinari se cerea pe hartie dar cand am intrebat daca toti copii din club sunt vaccinati mi-a raspuns nu, so not a must-have… Asa, si l-am mai pregatit cu o tura la Decathlon la o coada de 50m. A mers repede-ish.

  • chilotei de baie,
  • slip (nu e necesar cat timp au chiloteii de baie),
  • casca inot (daca nu e din cauciuc nu e utila ca tot se uda parul; i-am zis instructoarei sa evite udatul excesiv pe par ca foehnul e inamicul no. 1 momentan, adica dintotdeauna… zgomotul alb nu a functionat niciodata pentru bebelusul meu),
  • papucei-slapi (ii erau mici oricum 😝 dar nu e necesar cel putin la varsta de 1 an cand ii iei in brate si-i transferi in apa si invers, dar am aruncat eticheta si nu ii pot returna),
  • halat baie (nu e necesar daca il infasori intr-un prosop mare la iesire din apa),
  • prosop mare cu gluga.

Initial, la intrarea in sala cu piscina, a fost poker body & face :)) nu se misca, era doar ochi si urechi, incerca sa inteleaga mediul si eu ii tot explicam ce vede. Dar tipa care l-a preluat a avut super skill si i-a castigat increderea total, a fost pe gustul lui (desi nu era bruneta, asa cum i-au placut la mare asta vara).

In toate cele 50 min petrecute cu instuctoarea, in mediul nou, bebelusul meu care nu rezista in cadita la baie mai mult de 10 min si nicio secunda in brate straine – aici nu a fost deloc agitat, nu a protestat, nu a plans sau a scancit, nu s-a uitat la mine pentru validare sau verificare. Odata intrat in apa, maica-sa a devenit inexistenta. Nicio privire! Il mai incurajam ‘bravo mami’ sa se uite la mine ca sa nu ma simt a nimanui 😂 atat de mare a fost succesul!

Daca mai venim? Da! Si doar la noua lui gagica.



Why your kid wants to read the same book over and over again

It makes so much sense now why my 1 year old son is constantly pulling the same book out of the shelf.

And me? I hate (and it’s not a strong word) to watch the same movie twice. I feel i’m wasting my life 😂 i guess i’ll be the one to loosen up here.

‘Your child’s age affects the rate at which they will learn and remember information from your shared book-reading. Two key principles of memory development are that younger children require longer to encode information than older children, and they forget faster.

For example, one-year olds learn a sequence of new actions twice as fast as six-month olds. And while a 1.5-year old typically remembers a sequence of new actions for two weeks, two-year olds remember for three months.

You might not think storybooks are complicated, but they contain 50% more rare words than prime-time television and even college students’ conversations. When was the last time you used the word giraffe in a conversation with a colleague? Learning all this information takes time.‘

20 de lucruri învățate în primul an de mamă

1. Am invatat sa nu ma atasez de niciun obicei – bun sau de orice fel ar fi el. Faptul ca ritmul e intr-o continua schimbare iti va da peste cap multe zile. Fii extrem de flexibila adica de ex. azi planuiai dupa ce adoarme bebe sa scrii emailul/sms-ul/o postare, sa urmaresti un video/film etc. si apoi sa-i pregatesti papa, dar bebe NU MAI ADOARME ODATA si se decaleaza totul. Iar tu trebuie sa te rezumi la prioritati adica pregatit mancarea lui bebe si apoi mai vezi tu. Brusc devii enervata si frustrata iar emotiile tale in raport cu bebe se modifica spre latura negativa. Cu cat iti impui sa fii mai fluida si adaptabila, cu atat iti mentii calmitatea si starea optima de relationare.

2. Am invatat ca schimbarea e constanta si continua. Un tipar de masa/somn/parc nu e niciodata acelasi. Caca nu e niciodata la fel. Ziua nu e niciodata la fel. Somnul nu e niciodata la fel. Viata ta nu mai e la fel, wake up and rock the new life! Managementul schimbarii si cum ii faci fata punand intrebarile corecte si actionand la timp – asta da tema de meditatie! Si tema unui articol ulterior.

3. Unele dureri trec, altele vin. Sani/picioare/spate, mijlocul spatelui, zona lombara, dureri de cap, de dinti, durere psihica etc. toate aceste dureri ale tale si doar ale tale ca mama se succed pe parcursul lunilor de bebeluseala. Poti sa victimizezi (pentru ca ai dreptate, esti un soi de victima) sau poti sa diminuezi trairile punand accentul pe ce ai de facut acum si aici. Adica pe ritmul dinamic al zilei, ca nu ai timp sa filosofezi stand pe fotoliu cu cafeaua zeci de minute sorbind hedonist din ea. Nu. Ce ‘trebuie’ facut ‘aici si acum’ e raspunsul.

4. Exista cateva intrebari mari, restul e zgomot de fundal. Cum/unde il obisnuiesc sa doarma, sa manance? Cum incep diversificarea? Cum/cand intarc bebelusul? Cum/cand facem transferul in camera lui? Cum gestionez episoadele cand e bebe e bolnav etc. Dar zgomotul de fundal e. g. oare i-am pus prea mult lapte in biberon fata de capacitatea stomacului? Oare lingurita are microbi? Oare cartoful l am pasat suficient sa nu se inece? Oare oare oare… acesta ocupa 80% din stresul parintilor. Zgomotul e mereu acolo, conteaza sa ramai la vederea de ansamblu, sa vezi padurea si nu fiecare copac.

5. Bucuria de a avea un copil e un mix de trairi. Da e o binecuvantare insa are o putere transformatoare (nu neaparat in bine sau rau, pur si simplu modifica parametrii) pe care eu personal nu am anticipat-o corect: modifica relatia intre parteneri, relatiile cu bunicii, cu prietenii, cu strainii (e. g. o sa urasti multa lume cand bebe doarme in carucior si tranteste unul portiera fix cand treci pe langa masina, sau cand tranteste unul poarta sau cand urla maturatorii strazii unii la altii de la 50m sau cand un grup de turci lovesc cu toporul niste dulapuri de metal fix pe trotuar in mijlocul zilei brrrrr), si mai ales relatia cu tine insati, ca individ. Spoiler alert: o sa pierzi contactul cu tine o perioada insa e temporar, don’t fall in despair.

6. Am invatat ca se poate supravietui si fara somn linistit noaptea, asta insemnand somn continuu neintrerupt 7 ore. Chiar si daca asta dureaza 365 de zile. Dar accept cu convingere faptul ca as fi fost pe un pumnisor de pastile daca tati si bunicii nu ar fi fost de ajutor!

7. Recunosc ca poftesc la mancarea lui bebe si uneori mananc din ea cu putin regret. Putin. In comparatie cu tati care mananca ultima banana (a lui fii-su!), ultima!, sa imi pocneasca putin capul a doua zi ce inlocuitor sa gasesc mai repede. In continuarea aceleiasi idei, nu am crezut sa o spun vreodata pe asta dar Banana m-a salvat de multe ori. Banana is my hero. Daca ar exista un rege al bananelor i-as aduce ofrande.

8. Botezul. Organizarea botezului e alegerea parintilor si nu intri in inchisoarea parintilor si si nici in Iad nu ajungi daca o faci la cate luni vrei dupa nastere (daca alegi sa o faci at all) si in ce context e potrivit. Ca sa intelegeti, noi, desi am simtit presiunea inutila a generatiei mai in varsta, am considerat ca starea bebelusului e cea care conteaza si am facut botezul la 6 luni, cand era cald frumos afara si bebe crescuse suficient ca sa nu urle in bratele altora (ale nasilor) si ca sa aiba o serie de vaccinuri facute la zi. La fel ganditi si la luatul moțului. Ganditi mereu in beneficiul bebelusului nu al rudelor de gradul 15, nu al dogmelor. Chiar avem o gluma intre noi ‘daca bebelusul va fi dorit alta religie (sau niciuna) si ne va da in judecata ca am ales in dezavantajul lui?’ 😂

9. Am simtit alaptatul ca pe o povara. Ce tot se zice de conexiunea wow, de revelatia X sunt legende pentru mine. Da, bebe a crescut minunat, ca aluatul dospit de caldura, dar efortul pe care il implica alaptatul e extenuant si frustrant de cele mai multe ori (pentru mine s-a tradus in alaptat din ora in ora mai ales noaptea, chiar si acum, plus toate durerile trasului de boobie). Alaptatul iti deschide cutia Pandorei a emotiilor. Daca as fi stiut practic cum va fi, n-as fi facut-o. Aici ii dau credit lui tati ca a insistat sa il crestem sanatos pe bebe, altfel as fi renuntat de un milion de ori. De aceea nu condamn mamele care aleg laptele praf si nu contra-argumentez motivele. Copiii lor nu cresc mai prejos cu niciun nivel.

10. Oricat de greu mi-a fost si oricat de greu a fost de carat (bebe a avut o crestere accelerata constant si tinutul lui in brate, mai ales pana pe la 8 luni, mi-a cam redus inaltimea si-asa mini cum e) am pupacit bebelusul ori de cate ori il luam in brate. Emotiile mele, negative uneori, nu au ce cauta in modelul de crestere al bebelusului. Sunt ale mele, le constientizez, le accept; nu ale lui, nu ale noastre. Am ales constient sa nu i le transfer.

11. Sa merg pe ritmul bebelusului: de somn/mancare/joaca a fost dificil in conditiile in care toti isi dadeau cu parerea si doreau sa imprime bebelusului ritmul unui adult! Nu-l culca acum, impinge-i ora de somn, nu-l spala acum, impinge-i ora de baie etc. Dar a fost cea mai buna politica. Asculta-ti bebelusul cu incredere, nevoile lui sunt cat se poate de clare si nu, nu vrea sa te manipuleze.

12. Hainele ii ramaneau mici de la o saptamana la alta uneori, asa salturi avea. Initial ii cumparam pe marimea lui, apoi am invatat sa i iau cu 1-2 numere mai mari. Niciodata nu am exagerat cu volumul de haine iar pana pe la 10 luni sunt inutile zeci de randuri de hainute. Unu ca ii raman mici repede iar doi ca nu ai cand sa le folosesti.

13. Jucariile cumparate (cu bani destui nu ochi frumosi) nu fac 2 bani in fata bebelusului, chiar si cand incepe sa le constientizeze. Aaaa o lingura trantita in farfurii, un tel lovit sistematic de frigider, un telefon scapat intentionat pe gresie, oale scoase si imprastiate, mancare luata in pumn, intrerupatoare lovite cu putere, telecomenzi roase, ceasuri de mana testate intre dinti, frunze uscate si nisip in gura – cele mai tari jucarii. Insa ii plac foarte mult cartile cantatoare in care am inceput sa investesc iar acum se duce singur, isi alege cartea si incepe sa butoneze.

14. Prima proba de calmitate in situatii de criza o vei trece la prima febra a bebelusului. Sau poate vei esua. Ca mine. Bebe nu facuse febra la niciun vaccin sau dinte insa a luat o infectie virala. Febra in crestere vreo 3 zile cu maximum 39.1 imi facea inima sa-mi sara din piept. Ma simteam inutila. Culmea ca taica-su care fuge de intalnirile cu pediatrii (efectiv refuza sa intre in cabinet dar doctorii mereu il conving sa intre), care tremura la o intepatura de ac – el a fost cel puternic in schema febrei. Sunat doctori, mers la urgenta, luat analize. Gata a trecut! Am invatat sa fiu mai calma data viitoare.

15. Casa va arata a gradinita. Nimic rau in asta daca te pregatesti mental si fizic: sa inlocuiesti magnetii de frigider (casabili la impact cu solul ca da, vor fi aruncati des) cu animale/litere/cifre din magneti de lemn; sa definesti un spatiu de colectare a jucariilor la final de zi; sa eliberezi un raft de carti pentru cartile bebelusului; sa fixezi protectii de colturi; sa creezi un spatiu dedicat doar veselei bebelusului; unul doar hainelor curate si unul pentru murdare; sa asiguri portite daca ai scari; sa securisezi usile de la dulapuri; sa fixezi televizorul in perete sau sa il suspenzi ETC.! E un ditmai proiectul.

16. Trebuie gandit fluxul camera bebe/masa infasat/baie ca o linie de productie eficienta sau ca un lanț de ‘supply chain’ sau ca un sistem fara timpi pierduti in proces (adica masa de infasat sa nu fie la distanta de 2 camere de baie ca o sa si bage mana in caca atunci cand il schimbi si va pune in gura si o sa iti ia o eternitate pana faci damage control). You get the point.

17. Rutina e importanta: a meselor, a baitei, a dormitului, a iesitului la plimbare. Asta creeaza simtul disciplinei in educatia bebelusului. Chiar daca e greu la inceput, o sa i multumesti bebelusului pentru aceasta educatie care te transforma pozitiv si pe tine.

18. Nu cunosti nimic despre negociere pana cand bebe apuca in maini strans ceva interzis si trebuie sa intervii asap. Daca solutia ta este sa ii retragi din mana agresiv obiectul, atunci e clar ca ai de invatat manualul incepand cu pagina 1. Inlocuieste ‘obiect’ cu ‘idee’ si intelegi ca asa se intampla si in negocierea cu adultii. La noi, cu bebe, functioneaza sa ii aratam ceva mai interesant ca sa initieze el ‘schimbul’.

19. Multe reguli se vor schimba in timpul jocului de aceea uneori trebuie sa adopti o metoda experimentala. La ce ma refer: vei afla zeci de opinii cum sa (nu) alaptezi, cum sa (nu) tii in brate bebelusul, cum sa (nu) incepi diversificarea, cum sa lasi bebelusul nevaccinat sa contacteze bolile ca sa dezvolte imunitate, cum sa (nu) il culci cu tine ca sa devina el nu stiu cum cand va fi adult etc. Pentru mine a functionat metoda trial & error. Uneori am fost incapatanata sa incerc in functie de intuitie si a mers. Alteori am recurs la o metoda mai stiintifica prin abordare calitativa si cantitativa (mai ales cand a fost vorba de diversificare). Nu exista reteta de succes deoarece fiecare bebelus e UNIC si deci si experienta de mama e la fel. Oricum, din tot ce am citit pana acum despre cresterea bebelusului (si am tot citit), doar 20% mi-a folosit, restul e spontaneitate si intuitie.

20. Vaccineaza-ti copilul!!! Mai clar nu o pot spune.


Imma busy woman

Mereu am fost o tipa ocupata. Mi am ales joburi in strainatate sau joburi cu multe calatorii in lume, programam dupa job diverse activitati, gym, in weekend programam intrevederi cu prietenii cu cateva saptamani inainte. I was damn busy. Ne place tuturor, oricum, sa parem busy. Chiar daca busy-ul meu cu al tau poate nu echivaleaza niciodata. Imi mai spunea seful cand ii ceream cate ceva ‘nu acum, sunt ocupat’ si eu ii spuneam ‘si eu sunt la fel de ocupata si daca nu rezolvam acum vom fi si mai ocupati’. Tot el imi raspundea ‘dar sunt mai ocupat ca tine’ iar eu, in loc de ‘whatever, i don’t care, let’s fix it’ ii replicam ‘nu e cuantificabil, amandoi ne urmarim obiectivele’. Anyways.

Cand ai bebe, tot ce era ‘busy’ se ia in deradere, capata un fel de nostalgie, un ce-as mai vrea sa fiu ‘atat de’ busy. Well, bebeluseala da o noua definitie termenului ‘ocupat’. Calatoria mea in Finlanda a avut un efect similar. Finlanda la -28 de grade a dat o cu totul alta definitie termenului meu de ‘frig’ de pana atunci. -15 grade iarna la noi? O placere in maneci scurte!

Atunci cand crezi ca esti supra ocupat/a zilnic si supra obosit/a de la tot ce presupune cresterea unui bebelus: hranit de cateva ori pe zi, spalat, culcat de cateva ori pe zi, jucat de n ori pe zi, plimbat apoi mai adaugi si munca de zi cu zi a tatalui, si treaba administrativa de mama, apoi treaba de sotie si apoi treaba ta (mani/pedi, baie, rufe, curatenie etc etc etc) – deci daca toate acestea sunt mega obositoare si nu mai incape niciun ac in program, stai sa vezi cand bebelusul are febra. 3 zile la rand. Vizite la medic, farmacie, telefoane date/primite pe tema etc. Mai intra si toate astea in program si nu inteleg cum se strecoara, cum mai incap si in final se rezolva si totul. Imi imaginez ca programul nostru arata ca o plasa de peste cu mii de pesti in ea care se zbat unii peste altii 🐠🐟🐬🐳🐋🦈

Cineva zicea ca esti mai organizat si finalizezi lucrurile mai eficient atunci cand esti foarte ocupat. E dovedit. Si mai citisem intr-o carte de negociere ca atunci cand ceri mai mult (blufezi) si apoi reduci cererea la ceea ce vrei sa obtii (scopul tau) pare ca de fapt faci o solicitate decenta si nu ceri deloc prea mult. Asa si noi. Cum bebelusul a scapat de febra 🙏 cum mi se pare ca programul meu e mai lejer. Ce feste ne joaca creierul!

Nota 2 la comunicare

Astazi am asistat la un moment interesant din punct de vedere psihologic.

Venise tati acasa si cum eu aveam de organizat bucataria explodata (nu e nimic nou aici, e chiar parte din rutina zilnica) l-am rugat pe tati sa stea cu bebe si sa-i povesteasca ce a facut astazi. Ma apucasem de spalat vase si se auzeau doar franturi de poveste din camera alaturata insa esential e un lucru: tati ii tot zicea de vreo 7 minute in sir prin ce situatii a trecut azi, cu emotiile de rigoare (e.g. iar a fost nebunie si m-am enervat ca nu am gasit loc de parcare). De ce esential? Ca ii curgea fluent conversatia si isi exprima experientele zilei intr-un mod plin de sinceritate, calmitate, punctand detalii, sentimente si alegand cuvintele potrivite (nu de alta dar nu vrem sa rosim cand incepe bebe sa vorbeasca 😌). Mi s-a parut interesanta observatia ca i-a povestit bebelusului lucruri pe care mie nu mi le zice neaparat, din motivul probabil ca nu i se par esentiale. Ceea ce, ciudat, mi se pare in regula, insa nu e. Oare faptul ca bebe e atent in felul lui, nu il judeca, nu il intrerupe, nu il intreaba nimic deranjant, nu adauga noi teme – au astea vreo legatura cu usurinta de a comunica, cu inlaturarea obstacolelor? Probabil ca da si m-a trimis la auto-analiza: si eu transmit ceea ce *cred eu* ca ar fi interesant din zi pentru persoana X sau Y insa nu ceea ce efectiv am facut/am intampinat/am simtit.

Ne-a dat bebe tema sa gasim solutii de a comunica complet, calm si sincer. Sa fim prezenti. Fara ambalaje. Note to self: nota 2.

Inca odata bebe ne da lectii 🤓




First kiss @ 11 months old

Sa rememoram, pe muzica de orchestra, aceasta zi captivanta de ieri, 23 Septembrie, sa nu se piarda informatia 🎻🎹🥁🎷🎺

Dupa ce a refuzat vehement in plansete, pentru prima oara, sa stea in carucior, am petrecut 1.5h cocosata sa alerge prin cartier dupa pisici. De altfel si prima lui aparitie in public on his own feet, care a fost intampinata cu aplauze de parintii cartierului scosi si ei cu de-a sila de bebelusii lor afara.

Alt eveniment remarcabil a fost ca se stransesera vreo 7 copii de 5 ani+ in jurul lui sa-l cunoasca. Chiar si eu am fost prinsa in off-side dar am reusit sa bat palma cu toti Andreii, Alexandrii si memoria tocmai m-a lasat. Mi-e inca neclar motivul de atractie al grupului dar sa trecem peste, au fost simpatici.

Iar cel mai important eveniment al zilei e ca a fost fugarit de o domnisoara vreo 5 minute. Fugarit de-a dreptul pana si eu obosiseam si imi faceam griji sa nu ii arat respingere. Domnisoara de 1an3luni, foarte lipicioasa, voia cu tot dinadinsul sa il iubeasca pe fii-miu. E iubibil dom’le, fara dubiu! Si cum, dovada e clara, fetele din ziua de azi stiu sa si ia ce le trebuie, bebelusul meu de nici 1 an a primit primul lui pupic pe gurita 😂 noi, mamele, eram toate 💩 de ras. Oare ar fi trebuit sa reactionez altfel? 😳

Si, in incheiere cu aceeasi orchestra, sa se pastreze un loc la #harvard pentru acest minunat bebelus. Materialul e de vis! 🤩

#abiaasteptsaplecelafacultate 🥁😜🤧


Vecini curiosi

Ma vede un tătăiță, cu un nepotel-bebe tot in carucior, si tine sa-mi spuna ca l-a vazut pe sotul meu cu velociraptorul zilele trecute. Si zic ‘posibil’ si fac un semn ca sotul e inalt ca sa-mi dau seama daca nu incurca tătăiță treburile. Si aproba admirativ: ‘Daa, e bun materialul’! 😳

Ma vede de pe geam, la un etaj, o mamă a cartierului, si vreo 5 minute ma tine din treaba mea mentala si imi spune o multime de lucruri despre copilul ei (e genul consultantului enervant care vorbeste repede sa te convinga), ma intreaba diverse, ii raspund laconic si deodata ii da o palma cuiva in spate. Iar in 3 secunde apare un individ la pieptul gol (multumesc-Doamne! ca peretele il cenzura de la brau in jos) impingand-o putin pe doamna ca sa ajunga sa ma salute. ‘Haha e soțul meu!’. Niciun ‘haha’! 😳

Ma vede o mămăiță si ma intreaba daca vreau niste papuci Stonefly noi la 250 ron. Nu vreau. Apoi imi cere bani ca a venit Rebu si ea se ocupa 😳

Ma vede un țânc de vreo 6 ani cum fugaresc niste pisici cu velociraptorul in brate. E mare amuzament! Si imi spune țâncul ca imi aduce el pisicile (se ascunsesera sub masini) – de obicei le loveste ca pur si simplu nu ii plac. Il intreb daca e ok sa facem asa si cu oamenii care nu ne plac. Se lasa o liniste ganditoare vreo 30 secunde apoi ma informeaza ca el are 8 masini si ca taica-su are un loc de munca nou, ca nu-i mai placea la celalalt. Ce familie plina de neplaceri. Inventez o scuza ca trebuie sa plec atunci cand ma intreaba unde e casa mea si cate masini am. 😳






Șmecheraș șarmant

Pana azi eram sigura ca soțul meu e favoritul bunicuțelor și mămăițelor din cartier, la cum le vrajeste din cuvinte si zambete.


Prințul si-a castigat deja renumele, stima si simpatia. Si nici nu a trebuit sa le vorbeasca, iar de multe ori trateaza terții cu o expresie ‘wtf’ a feței 😂 Da, a primit un tort de ziua lui, neasteptat 🎂 cu scrisul unei mămăițe pe el, obviously! Ma alerga mămăița prin cartier azi cat eram la plimbarea de dimineata cu caruciorul de gâfâia.

*Șmecheraș șarmant* – cum bine l-a numit un prieten – e noul magnet de bunicuțe si bunătăți 🤩 iar eu nu ma supar deloc cand nu e nevoie sa gatesc 😜😎💃

Later edit: mămăița e maestru cofetar iar tortul diplomat e de-men-ți-al. Mode 🐷 on.




E sarbatoare. Pentru altii


Cum se intampla dom’le ca bebe doarme in carucior si in stanga unul tranteste portiera cu putere, altul urla la taica-su ca s-a trezit de 1h si abia si-a baut si el cafeaua, unul il asculta pe Iohannis de se-aude pe o raza de 100m, in dreapta un caine latra din toti rarunchii ca a vazut o pisica, un fiu adult-capusa isi face mama ‘proasta’, sus ceva ciori incep si ele o orchestra, am un vecin vizavi cu o masina verde model de-acum 20 de ani care porneste mai rau ca un tractor si o tot tine pornita 5 minute pe loc, doar e iarna si motorul trebuie incalzit, un cocos face vocalize fix da’ fix cand sunt in dreapta casei lui, la doi pasi un vecin isi scuipa si intestinele la baie, iar mizeriile de tantari-tigru sunt toate buluc pe mine. Ma vede un vecin singura cuc pe strada si ma serveste cu o gogoasa, de sufletul tatalui sau. YUMMMMY. Sa fie primit!

Imi dau seama ca sunt prea multe zgomote comparativ cu restul zilelor la aceeasi ora si unii oameni sunt generosi. Ah! E sarbatoare! Lumea o freaca de poveste iar eu sunt ca o minge de ping-pong incercand sa-i mentin un somn sanatos bebelusului. Hai la multi ani!


Cheers for art!

Prințul e la stimabila varsta la care se plictiseste in 15 minute de ori-ce, inclusiv de DuckTV (ooops! il mai las la TV si ma simt vinovata dar fericita ca vasele sunt spalate si mancarea mea incalzita). Si pentru curiosi, da, a plecat bunica, nu se mai poate face dus zilnic iar cainele va mai sari si el o masa, sa fie egalitate de sanse in aceasta casa. Despre iesitul la o cafea, nu ma includeti in planurile voastre momentan – va sun eu. De 💩, stiu.

Demult voiam sa-i dau prințului culoare si panza sa se joace iar azi am mai bifat un vis – din categoria ‘ce visez eu pentru fiul meu’ #failedparenting

In brief, el si-a ales culorile insa a fost mult mai interesat sa rupa folia de plastic de la suprafata – e o greseala sa acoperi o singura data. Si sa tot fi fost 10 minute de captare a atentiei yuuhuu pare putin dar e mare castig pentru mine ramasa in pana de idei. Cunoscatorii stiu.

Adevarat ca e si asta un fel de amintire wow insa pentru mine e o activitate care ii place si il tine ocupat – cu alte unghiuri de vedere, artistilor plastici din familie li s-au marit pupilele 🤩 Asadar, la sugestia unei prietene cu ‘arta’ pe diploma, data viitoare ii voi selecta culori reci. Apoi, tablourile se vor inrama cu mandrie si se va bea sampanie – nu imi permit acest lux zilnic, deh! alaptatul asta, dar fug dupa motive continuu. Cheers for art!





Pregătirile de “vacanță” la mare cu bebelușul

Pregatirile de vacanta cu bebelusul pentru prima oara ever, in brief, sunt ca o gaura neagra. Pentru a face bagajul, tot ce poti folosi din ‘abilitatile’ dobandite pana la 30+ de ani sunt completarea unui excel si starea de paranoia pre-existenta. In rest, sper sa ne ajute Dumnezeu la nevoie.

Avem 8 liste: pentru bebelus, pentru mama (eu), pentru tati, pentru bunica, pentru bucatarit adulti, pentru bucatarit bebelus, lista de medicamente si pachet de road-trip pana la destinatie. Nu vom poposi la cort sau in mijlocul padurii sau intr-o zona cu densitate zero a populatiei, desi asa pare. Va marturisesc, cu groaza, ca sigur voi uita ceva acasa, desi se adauga continuu pe aceste liste. Legea lui Murphy.

Cand voi incheia vacanta, refac listele cu ce s-a uitat la domiciliu si ce a intervenit pe parcurs, din cauza imposibilitatii de a anticipa toate scenariile, combinatiile si permutarile pe diferite spețe. E posibil multe sa nu fie folosite deloc dar la fel de posibil e sa nu existe alternativa daca lipsesc din bagaj. Ulterior, voi impartasi listele, cu draga inima, celor ce mi le vor solicita deoarece, va asigur, efortul e similar cu munca lui Sisif.


PS: Bunica mi-a interzis sa iau noua carte a lui Hillary Clinton pe motiv ca e prea grea. E grea de carat. Mi-a sugerat un pliant cu poezii. N-am.


1 iunie la supermarket

Am iesit astazi la cumparaturi, ca in fiecare zi, am, n-am nevoie de ceva trebuie sa scot bebelusul la aer, se prinde ceva de mana la cumparaturi. Ajunsa in supermarket ma intampina o doamna din staff si se hilizește chițăind la fii-miu. Fii-miu poker f***-off face. ‘Aahh dar ce serios esti măi!’ (In gandul meu, ‘măi’ sa-i spui lui mă-ta, poate ii place ei daca asa te-a educat!). Trec la casă si, incercand sa platesc, aud in fundal chițăieli si mâțâieli de doamnă trecuta de prima tinerete care probabil tânjea la nepotii inexistenti. Fii-miu couldn’t care less, se uita la ea fara nicio miscare micro-musculara. ‘Măi, dar ce serios esti!’. Acelasi gand imi trece prin cap dar nu-l verbalizez. M-a mai luat gura pe dinainte cat eram singura cu bebelusul si va asigur ca nu e o politica avantajoasa. Bottom line, nu sunt genul care considera un compliment apelativele rahovene, suburbane si ultrafolosite ‘măi, băi, mă’. In fine, ies pe usa supermarketului si observ un pustan de +/- 14 ani uitandu-se admirativ la fii-miu Poker Face. Zambeste si el, zambesc si eu, rar se intampla sa vad copii mai mari concentrati pe bebelusi. Soc si groaza, vine maica-sa din spate ca un uragan si incepe sa chițăie enervant. Doamna blonda primeste doar o privire ‘esti o proasta!’ de la fii-miu si dânsa imediat concluzioneaza ‘Dar ce serios esti măi!’ (‘Fi-ți-ar măi-ul!’). ‘Seamana cu taica-su’, zic eu in cunostinta de material.

De fapt, seamana foarte bine si cu mine. He’s got the best of both worlds 😂 si un pic din #babyboss. Am dat timpul inapoi prin pozele de mică si nu gasesc una in care zambesc. In plus, si in binecuvantata zi de astazi ma enerveaza chițăiala. Si voi, tăntuțelor cu ‘măi’ in limbaj, mergeti sa va hiliziți la alti copii ca nici eu nici fii-miu nu va suportăm.

Am abandonat cumparaturile la casa, cu parere de rau pentru bacon-ul meu si iaurtul bebelusului, din cauza surprizei unor fonduri insuficiente (mommy brain!) deci am facut un drum degeaba, doar sa aud chițăială de varsta a doua pe 1 iunie.





Placeri culinare si nu numai

Mai tot timpul viata de mamă e o inlantuire continua de activitati fara pauza intre ele, se stie. Uneori trebuie sa lasi o activitate la 50% progres (sau oriunde pe scara procentelor mici) sa incepi alte 2 in paralel ca apoi sa revii la cea neterminata si asa te trezesti ca e greu sa duci la sfarsit intr-o zi terestra un to-do list facut, cu o seara inainte, in mod realist si coerent. Aparent.

Astazi mi-am eliberat spiritul culinar, nu ca-mi era pofta de ceva, dar aveam o tava de guguluf cumparata si nefolosita. Era pacat sa mai stea ambalata. Destinul mi-a adus in cale o reteta de banana bread, un desert cu care pot fi cu succes mituita oricand. Banana bread si pizza. Imi amintesc si acum, cu o urma de trauma amuzanta, ca la ultima banana bread facuta am primi nota 2… de la un maestru cofetar. Maestru. I could handle that 😂 Bebelusul ma urmarea cu controlul calitatii la fiecare pas. Nu ma grabeam dar nici la relanti nu faceam prajitura, ca eram convinsa de aparitia unei scanceli curand. Si cum eram eu la 80% acoperire a proiectului culinar, incepe printul concertul in pampers. Nu va pot reda in cuvinte cat de fericita sunt cand face bebe caca, asteptam cu interes si 4-5 zile, cu invocarea sfintilor, sa se intample aceasta minune. Doar parintii ma pot intelege. Eu frecam la prajitura, cu mainile murdare, el lansa aluatul in pampers, eu ungeam tava cu unt, el ungea…. si tricoul meu pana am reusit sa-l dezbrac, spal etc. Am si facut un schimb de mirosuri vreo 5 minute cat mi-a luat sa bag totul la cuptor.

Nu e nimic sexy in meseria de mamă, nimic glam, se intampla frecvent sa imbini ‘utilul’ cu ‘placutul’. Unde ‘utilul’ e ce trebuie indeplinit, iar ‘placutul’ e un exotism care ti se permite din an in Paște. Am mai zis-o si-o mai zic: ca mama ai numai sefi si esti seful nimanui. Cam asta e. Si astfel, consider ca ziua a fost un succes rasunator: desert si caca facute in casă. Fabulos!




Toys for a 6 months old

When your kid hits the 6 months milestone – he/she is a completely different baby that he was only couple of weeks back in terms of mental capability and information processing. I am astonished just how analytical, detail oriented and smart he is. Me at his age – never mind 🤤

You can witness a visible daily progress of his abilities and a surprising body language response to your actions and words.

I’m constantly looking for inspiration to tailor our immediate environment to my baby’s needs and development. Here’s a list of toys that create interest in a 6 months young and restless little one. I am missing the last 3 points and definitely need to improve on taking precautions! Mommy’s on a mission 🤩👠



Distincția real-imaginar

Cuvintele de pe aceste doua pagini mi-au reconfirmat ceea ce cred.

De exemplu, noi practicam ‘cucuuu – miau’ in loc de ‘cucu-bau’. Niciun bau-bau la noi in casa si sper sa nu vina nimeni cu bau-baul ca ii voi rupe aceste doua pagini si-l voi trimite la loc, repetent.

Copilul trebuie sa aiba o perceptie clara a realitatii inainte sa introduci povesti imaginare. Ne gandim la cum il vom aborda pe Mos Craciun, i’m clueless for now, iar Zana Maseluta clar nu are ce cauta pe strada noastra. Chiar cunosc o mamă care ii cumpara de toate copilului ei, inclusiv si preponderent articole practice, dar bineinteles Mos Craciun vine cu cireasa de pe tort, spuma spumelor in materie de jucarii etc. Si copilul ii spune mamei: ‘Tu nu imi iei lucruri frumoase ca Mos Craciun” 😵🤥🤔 Beat that!




I’m a 6 months old mom: a short list of learnings

O lista scurta a ceea ce am invatat in primele 6 luni de mama. In a nutshell – e multa panica la inceput care apoi dispare pe masura ce creste bebe si crestem si noi cu el. Si vine vara si vine diversificarea si cate vor mai veni. E o minune divina si o binecuvantare sa vezi un puiuț de om crescand ca un Prâslea si sa simti iubirea lui pură 🤩😍

1. Nu stii ce inseamna sa cresti copii, oricat ai citit pe tema. Nici nu-mi imaginam practic cum va fi, niciodata nu mi-am facut scenarii insa eram sigura ca o sa pot. Well, de multe ori am simtit ca nu mai pot. Insa vestea buna e ca acest ‘nu mai pot’ nu se incheie cu o moarte subita 😬😜 ci cu impingerea limitelor fizice si mentale un pic mai incolo decat au fost timp de 30+ de ani. Si oricum obisnuieste-te cu ideea ca doar tu, ca mamă, vei spune ‘nu mai pot’. Restul par sa aiba +/- cam aceleasi obiceiuri de viata ca si inainte de bebe 😅

2. Cand crezi ca te prabusesti, cumva mai rezisti un pic si apoi parca lucrurile se imbunatatesc. Printr-o minune zice-se. Nu-i minune, e pur si simplu faptul ca alegi sa lupti in loc sa abandonezi. Si cumva iti resetezi creierul ca singura optiune este sa ii oferi celui mic toata dragostea si prezenta de care are nevoie. Dispare constientizarea a ceea ce simti, care e inlocuita de ce trebuie sa faci pentru puiuț.

3. Nasterea si cresterea prințului a scos din mine, de undeva de la adancul Groapei Marianelor, trairi pe care nu le-am avut niciodata. Emotii si sentimente despre care citisem doar in carti. Stari de agregare modificate de la ora la ora. In consecinta unele greu sa le gestionez. Cu siguranta contextul familial contribuie mult la aceste trairi insa exista si o parte pur si simplu incontrolabila. Hormonii. Constientizezi ce se intampla insa nu poti interveni rational. Eu am ales, la un moment dat, sa depasesc emotiile, sa ma detasez de ele, si sa le inlocuiesc cu un spirit pragmatic. A fost o alegere rationala. Bineinteles ca nu s-a intamplat totul de pe o zi pe alta. Am fost ajutata permanent de bebe, de soț si de familie 😍

4. Oboseala naste monstri. M-am obisnuit cu deprivarea de somn acuta. Si toti viitorii parinti stiu ca se va dormi mai putin insa nu stii ce inseamna asta pana nu treci singur singurel prin efectul lipsei de somn. Exista un punct critic insa – cand se depaseste limita acutului simt ca devin alt om. The worst case scenario in termeni corporatisti. Adica depinde si de firea omului dar eu cum am un substrat incapatanat, well… Atunci e momentul zero cand ma resetez si o iau de la capat. De la inceput, elegant, calm.

5. Fizica cuantica pierde ca dificultate in raport cu jobul de mama, care e substantial mai complex – it’s a moving target on moving sands. E fara pauze, e fara frane, e fara formule de succes, e fara definitii standard, e cu multe griji si cu multe ramaneri in urma, e cu multe ‘mea culpa’. Veste buna e ca, odata devenita mama, simti ca esti atotputernica. Si se fac toate. In cu totul alt ritm, dar se fac.

6. It can take a toll on your relationship. And it will if you let it. Don’t let it. It seems like everything is falling apart but it’s actually an effect of priorities shift. Am aflat ca nu reusesti sa fii si sotie si mama perfecta in acelasi timp. Nimic nu te pregateste pentru asta. In perioada de inceput esti mama si incerci sa te dezvolti si sa te stabilizezi in acest rol. Apoi treptat iti reiei celelalte roluri. Have patience with you two. It will be rewarding.

7. Gestionam altfel zgomotele. Am dobandit imunitate la urlete si eu si tati. Puneti un caine sa va urle in creier zi si noapte si veti fi mai aproape de ceea ce simt noii parinti dar si mai pregatiti sa fiti voi insiva parinti. Am inteles zgomotul si forfota orasului din alt unghi. Doar cand ai bebelus intelegi in ce imensa poluare fonica traim. Adevarat ca si prin casa am dezvoltat abilitati de spioni si eu si tati – no noise policy cat timp se doarme.

8. Am dobandit dexteritate gestionand singura multe lucruri pentru care in general depinzi de altii sau se fac pe rand. De ex. tii copilul in brate, cu cealalta mana amesteci si gusti mancarea si mai tii si un telefon la ureche ca te-a sunat soțul sa te intrebe daca mai cumpara ceva deci nu poti sa taci si mai trebuie si sa dai o roata mental la casa si frigider sa ii raspunzi. Le deprinzi pe toate si le faci satisfacator. Nu milimetric de perfect, asa ceva nu mai exista, ia-ti adio. Satisfacator. Respect mamelor singure!

9. Sotul / partenerul / tati e cel mai de preț aliat. Desi barbatii se adapteaza la schimbare mai lent, dupa o perioada mai lunga (mamelor le ia mai putin, ca nu au incotro) ei sunt rangul I de suport, cei care asigura stocul consumabilelor in casa dar si instalarea si dezinstalarea patutului, scaunului de bebe, leaganului etc etc etc. Super ajutor! Cum sa nu ajute cand mandria lui tati e mare ca prințul seamana cu el. Ma intreaba multi daca am fost plecata de acasa cand a fost conceput :)))

10. Inainte de bebe ma vedeam capabila sa cresc un copil singura ba si mai mult, ambitioasa crescand 3 copii in doi. Acum ma vad nerealista si cu prea mult simt al umorului. Nu mai lansez ‘ambiții’ pentru mai multi copii decat cu doua bunici si o bona permanent disponibile. No negotiation. Case closed.

11. Dintr-o perfectionista am devenit mai putin exigenta cu ce ‘trebuie’ facut. Nu mai e timp. Ai ~5 minute linistite pentru fiecare activitate care ia 30 de minute. Mancatul de 3 ori pe zi si dusul zilnic devin optionale. Hainutele lui bebe le calca tati. Spalatul pe jos, aspiratul si spalatul bailor e ‘must’. Apoi, noroc cu inventia masinii de spalat vase. Restul pot astepta.



Somnul segmentat sau de ce adultii sunt anormali, nu copiii

Concluzia cartii pe care o citesc e clara: eu sunt anormala si deviata de la standardul de cateva mii de ani, copilul e perfect.

Doar ‘… de aproximativ 2 secole oamenii obisnuiesc sa doarma intreaga noapte neintrerupt. Intr-adevar, practica somnului dintai si somnului de-al doilea exista inca de la civilizatiile Greciei antice, marturie stand multe referinte de-a lungul istoriei. Concluzia este ca abia odata cu zorii industrializarii civilizatiei noastre, respectiv introducerea luminii artificiale, somnul a inceput sa se concentreze pe un singur segment, mai lung, neintrerupt. Studiul profesorului Ekirch asupra somnului segmentat a aratat ca pentru majoritatea oamenilor primul somn incepea cam la 2 ore dupa ce apunea soarele. Aceasta perioada de somn dura aproximativ 4 ore, dupa care urmau alte 2 ore in care oamenii erau treji si activi. Dupa aceasta perioada incepea al doilea somn, din care se trezeau odata cu ivirea zorilor. Studiul profesorului Ekirch considera ca multe dintre problemele cu somnul din zilele noastre nu sunt deloc probleme ci doar o reactie la practica relativ moderna de a dormi dintr-o singura bucata de-a lungul noptii. Nimeni nu stie de ce oamenii au ales in trecut sa doarma in 2 bucati distincte. Exista ipoteze ca perioada de veghe dintre cele 2 somnuri era dedicata rugaciunii si gandirii creative, dar si pentru intretinerea de relatii sexuale. Indiferent care va fi fost motivul, se pare ca cea mai mare parte a istoriei noastre, dormitul in 2 faze separate era ceva normal si ca obiceiul nostru mai nou, de a dormi dintr-o bucata, pe o perioada mai lunga in timpul noptii, este anormal.’

Asta imi aminteste de orele de culcare ale prințului – pe timpul iernii somnul imcepea la ora 18.00 iar mai recent adoarme la 20 – 20.30. In privinta trezirilor active a avut perioade variate de ‘gandire creativa’: se trezea de la 22 la miezul noptii apoi readormea, se trezea de la 2 la 3 dimineata. Acum practica trezitul in mega zorii zilei de la 4 la 5 sau de la 5 la 6 dimineata.

Din cartea Solutii blande pentru somnul linistit de Sarah Ockwell-Smith.




Cum alegem jucarii copiilor

Sincer, pana am dat de aceasta pagina cu instructiuni, intr-o carte Montessori, am cheltuit pe jucariile lui fii-miu dupa principiul ce mi-a placut mie si mi s-a parut util/interesant, adica ‘dupa ureche’. In consecinta, am achizitionat (cele mai multe scumpe si de la distanta, de pe Amazon):

– jucarii de ros (teething toys) pentru cand incep miscarile in gingii. Useless. Mai mult de 5 secunde nu ii trezesc curiozitatea cu una singura. 1. Pe restul i le trec prin fata ochilor si le ignora total. Prefera sa roada păturile pentru acest scop.

– jucarii de plastic BPA free & non toxice cu efect zornaitor. Ii place una. 1.

– jucarii de pluș suspendabile cu accesorii care atarna (inele, bile cu zgomot, materiale interesante). Mmm sa zicem ca am un ROI de 50% ca unele au fix zero efect asupra lui

– carti touchy-feely-noisy. Interesante dar greu de manipulat de unul singur. Trebuie un adult neaparat sa le tina, sa apese butoane, sa dea pagini etc. dar se arata curios la atingerea lor si la auzul onomatopeelor. Or fi mai catchy mai incolo cand se prinde el cum sta treaba.

– a primit cadou o carte cu pagini fosnaitoare. O prefera mereu. 10 minute.

Am atasat poze cu jucariile pe care le-a preferat dintotdeauna si ne jucam cu ele si acum, la cele 5 luni ale lui ❤️ dar nu zeci de minute. Pentru zeci de minute s-a inventat televizorul. Sper ca pagina cu instructiuni Montessori sa ajute la cheltuirea inteligenta a banilor, ca nu vor fi putini. Eu sigur voi face alte alegeri de-acum incolo. De exemplu voi continua sa ii dau bidonul gol in care loveste acum de zor 😂







Happy April 1st


Nu stiu cati dintre voi au bunici / mai recent strabunici care fac conferinta video pe messenger. Eu am si sunt extrem de mandra de ei ca tin pasul cu tehnologia si comprima distanta geografica in cateva secunde, pana raspund eu. Nu e pacaleala! Va iubim strabunici ❤️

Cum nu e pacaleala nici ca am lansat blogul pe care il dedic prințului meu nazdravan, care sper sa nu ma dea in judecata – cand va intelege ce scriu – pentru dezvaluirile personale pe care le fac despre el. E un fel de mostenire virtuala, haioasa, care sigur o sa-i aduca multe zambete si o sa-l faca de rusine de multe ori. Asta e, toate reflecta realitatea, mai cu zahar sau mai condimentat, si face parte din aventura transformatoare pe care o resimtim ca first-time-parents. Poate v-ati intrebat si de ce ii atasez o inimioara pe față mereu – tot ca sa nu ma dea in judecata pentru daune morale. Momentan el nu poate consimti ca ceea ce public e aliniat cu dorintele lui 😜🤓 Tatal lui, spre exemplu cand scriu si despre el, prefera sa auditeze materialul intai. Uneori o si face, alteori se socheaza cand citeste si imi arunca multe semne de exclamare pe whatsapp 😂 Cine stie ce vremuri vin – ne acoperim fundul cum s-ar zice 😂

Va doresc o viata minunata si plina de haz, in calitatea voastra de parinti si de cititori. Ca daca nu ne amuzam de ce ni se intampla ca parinti, ajungem la Socola. Literally.




Memoriile NSFW ale unui taximetrist

Va garantez ca viata ar fi mult prea plictisitoare fara taximetristi.

‘Norocul’ meu la Uber sta in Dacii Logan semi-intretinute, asta e, am renuntat la standarde high-maintenance cat timp ma transporta in siguranta din A in B. Data aceasta, ne si conversăm. Un individ cu numarul masinii ‘Buzau ceva UBY’ imi marturiseste ca, pentru prima data in viata lui, i-a dat unui pasager rating 1 stea in aplicatie. Ca sa n-o mai intalneasca niciodata. Nu sunt interesata de conversatie – a inceput plictisitor – si nici de ratingurile care mi s-au dat de soferi in Uber, e inca foame de bani. Un taximetrist Uber face 2500 RON pe luna, imi precizeaza. Povestea incepe cu o doamna de 70 de ani, luata de dânsul de la aeroport, pe care o ‘tunase’ fii-sa de arata la 50 de ani, dezvaluie domnul sofer. Nimic funny pana aici. Doamna gaseste repede punte de discutie spunandu-i ca e simpatic numarul masinii si ca, daca domnul e dispus, ea prefera sexul total. (Eu ma intreb ce o fi ala 😂 si ce am pierdut, din ignoranta, pana la aceasta varsta, trecuta totusi prin facultate, prin inel si prin maternitate 😂 Ma fac mică in spate sperand ca se opreste.) Insa el, dezinteresat de propunerea promiscua dar cu o atitudine customer-oriented, continua jocul: si lui i-ar placea dar, din pacate, doamna doctor i-a spus sa faca pauza 3 luni, ca a contactat niste afte in gura :)))) (Aici invoc sfintii, in sinea mea, sa-l faca sa se opreasca.) Dar doamna, plusând persuasiv, ii comunica numele ei de scena – Doamna Felație. (Leșin.) El refuza oferta.

Ajung la destinatie. Isi ia la revedere cu promisiunea ca-mi da 5 stele ca l-am ascultat. O iau la fuga. Putin imi pasa de stelele lui.





I’m 49kg and he’s 5 months young

Daca nu mai gasiti chifle proaspete la supermarket, oricare ar fi ele, oricare ar fi el – sa stiti ca le-am epuizat eu. Am o pofta de paine ca niciodata in viata, si ca niciodata in sarcina. Cateva retete de casa asteapta si ele sa fie facute, toate la timpul lor. Unde mai pui ca am ajuns la recordul de 49kg net, fara haine adica. Pentru prima oara de cand am promovat examenul de capacitate.



Tag a mate who’s a foodie

My son’s pediatrician said to offer him milk every 3hrs but nothing humanly under my power can stop him crying for food after 2hrs… and one more question – what was that concept breastfeeding on demand about?? If you can’t breastfeed they judge you, if you breastfeed they limit you. Pediatricians and their confusing ways.



– schimbatul scutecului (mai nou), se rostogoleste in toate partile
– la orizontala pe spate
– imbracatul. Dezbracatul e ok.
– sosetele si caciulile. Dar trebuie.
– taiatul unghiilor si scosul mucilor. Cosmar pentru amandoi. Adica pentru el si taica-su.
– sa adoarma singur in patut.
– sa doarma, in general
– sa ies din raza lui vizuala
– sa stea in alte brate decat ale parintilor. Zici ca e arici.
– muzica tare/zgomotele puternice
– fosnaitul/scartaitul/zdranganitul mai ales cand doarme
– stranutul de dinozaur a lui tati. E haios cum se sperie :))
– iar cand era mai mic nu ii placea sa stea cu 1 pipi in pampers. Urla de suparare. Cu caca statea ore intregi, no problem. Acum, multumim, e invers.



Nevoi emotionale

Self explanatory.

Motiv pentru care sentimentele traite de parinti si nevoile lor emotionale sunt pe loc secundar fata de cele ale copilului, care primeaza. Cand iti doresti un copil dar mai ales cand il ai deja e periculos pentru dezvoltarea lui ca parintele sa fie imatur emotional sau lipsit de control. Cu siguranta parintii au limitele lor emotionale, sub testare continua, insa reactiile impulsive, agresive, violente sau chiar de ignoranță trebuie controlate si suprimate in prezenta copilului. Copilul se dezvolta sanatos psihic daca interactiunile, comunicarea, educatia in final se face cu blandețe si rabdare. Altfel, vedem cu totii rezultate dezastruoase zilnic.






Pissed on (you’ll get the meaning)

Momentul din zi, dupa revelatoarea cafea, cand imi aduc aminte ca fii-miu a facut vreo 10 secunde pipi cu bolta, pe mine, pe el, pe si pe langa masa de infasat exact cand voiam sa bat recordul de timp la schimbatul scutecului si sa mergem la somn. La 3 dimineata. Acum 3 zile.





Against Humanity

Am fost absenta cateva zile deoarece, ati ghicit bine, a trebuit sa-mi regasesc calitatea umana, adica omul cel bun, pasnic, linistit, coerent din mine. E clar ca prințul bifeaza toate casutele si e mega eficient si determinat: le bifeaza pe toate odata. Noaptea. O fi fost puseu, o fi fost miscari sub gingii, o fi fost salt mental, crize de personalitate sau toate odata ca vreo 2 zile la rand am strans cu greu cateva ore amarate de somn si nici 5g in plus de şuncă pe mine. Nici cafeaua nici vitaminele nici Dumnezeu cu mila nu functioneaza. Abia astept sa plece la facultate 😜#rezist

Intre timp comandasem de pe Amazon si niste jocuri aparent interesante, semi-ciudate, cu multe review-uri pozitive ca sa ne mai distram. Sotul meu a fost socat sa le vada. Probabil si eu, sa fi avut o soție ca mine, as fi fost la fel. But, on my defence, i’m going above & beyond looking for the glass half full, stolen away from me 😆

Nu am deschis inca jocurile insa a fost selectat cel negru pe alb, impotriva umanitatii. Celalalt il lasam pe mai tarziu, i-am zis sotului ca i’m his disturbed friend anyways 😂

Off topic: Amazon UK livreaza mai repede si mai atent decat orice bebetei, zara, hm, FD & the like la un loc.






Pasiunile lui Sebi

– sa se prinda cu mainile de degetele picioarelor (cea mai noua achizitie)

– toate mainile si paturile in gura

– manerele de metal ale usilor

– robinetele de metal de la chiuveta

– magnetii de pe frigider

– o ramura de vâsc agatata de lustra (saltelele de sute de ron cu centre de activitati le ignora in favoarea celor 3 lei de pe tavan)

– orice față umana, si pot confirma scanarea minute in sir fara sa clipeasca toti prietenii care ne viziteaza

– sa stea in funduleț desi he’s not there yet

– masajul pe picioare (in sfarsit seamana si cu mine la ceva!) :))

– rasucitul de pe spate pe burta exact in secunda de neatentie a maica-sii

– ridicatul in fund si rasucitul in leagan – gives me shivers on my spine

– o carticica foşnăitoare pe care a primit-o cadou. Se pare ca-i plac mai mult cadourile altora decat ce-i ia maica-sa.

– plimbatul afara in marsupi

– uitatul la TV. La orice.

– jocul “te mananca mama tot” in care molfăi la toate şuncile lui 😍

– tati. Il scaneaza minute in sir si lanseaza o mare gangureala si mainile in aer ca o elice cand il vede

– sa se joace racheta spatiala cu tati (poza)

– şi țâță in continuare. Nu mami, cum poate va asteptati. Daca plec undeva si ramane cu tati nici nu-mi simte lipsa. Nu.Țâță. Daca as avea 5 pe toate 5 le-ar prăda. #storyofmylife




Regula lui 20%

M-am maritat cu regula lui 20% la pachet. Pe care am aflat-o dupa semnaturi 😳 😁 ea spune asa: din tot ceea ce mananci (tu, femeia vietii mele) si din tot ceea ce gatesti, nu mancam tot odata, ci lasam 20% pe mai tarziu ca sigur imi (îmi. Nu îți. Nu ne) va fi pofta si vreau sa mai gasesc. Executia a fost cu efect imediat, fara perioada de proba :)) asta in practica se traduce ca la fiecare mic dejun, mai ales, ca restul nu le prea mancam in acelasi timp, ii las de la mine din farfurie 20%. Bacon, omleta, rosii, avocado, ce avem noi acolo din bogatia lui Dumnezeu, apoi 20% din desert daca se gaseste. Nu ma supar, asa imi mentin silueta si pentru un taur gurmand cu regula lui “mancam tot odata” in ADN, e probabil o lectie karmica. E clar ca fiind asa generoasa astepti aceeasi generozitate in diverse alte aspecte….mda….astepti.

Trezindu-ma mai devreme sa pregatesc micul dejun, mi-am facut o cafea intai si am luat si o felie de cozonac sa ma protejez de vreo gastrita cu cafeaua pe stomacul gol. N-am apucat s-o mananc la timp, obviously, si la final de mic dejun si-o alocă Înălțimea Sa fara rezerve. Iar la un moment dat imi spune:

“Asta e zahar?”


“Uite, ti-am lasat si tie putin cozonac” i.e. ce se vede in farfurie. Zahar pe rahat sau rahat cu zahar, cum vreti mai elegant.


Alte lectii karmice din aceasta dimineata:

– nu da copilul sotului proaspat ras ca o sa iei inapoi un porc mistret. Tot parul ras de pe barba era pe copil :))

– regula lui 20% e cu sens unic

– incepem curand diversificarea, ghici unde va lovi karma cand toate resturile vor ajunge pe farfuria Înălțimii Sale. Ca fel principal mwahahha 😇




O primavara frumoasa si somn odihnitor

A venit primavara si aproape ca nu-mi mai vine sa intru in casa din parcurile vecine. Principalul motiv pentru care as sta afara e de fapt ca prințul doarme in #marsupi ca in căpiță. Astazi 1 ora jumate. Mai si sforaia putin, somn profund. Degeaba latrau cainii, degeaba ii vorbeau mamaiele cartierului (care-i si indeasă bancnote pe unde apuca, cica asa se face cand vezi un bebe prima data), degeaba treceau tirurile si ambulantele cu sirenele galagioase. Imi venea sa-l giugulesc de drag. In casa, imi pocneste o incheietura si se trezeste, inchid frigiderul si se trezeste, scartaie o lespede de parchet se trezeste, gresesc tastand cu unghia pe ipad sau chiar descarc o aplicatie – e tot un urlet 😂 Afara da cu tunul si nu-si misca o geana.
In fine, dupa 2 saptamani de practica, mi-am dat seama ca flotarile nu ma anteneaza direct proportional cu castigul lui in greutate si am aplicat in paralel o decizie tactica: imi iau copilul in față si rucsacul in spate si merg sa fac cumparaturi, zilnic. Tot ce-mi cade in mana pana la umplere. E drept ca ieri m-a ajutat un nene paznic forțos (nu era dragut, doar folositor) sa-l inchid ca am apreciat prost ariile si volumele. Imi placea odata geometria in spatiu dar viata mi-a cerut alte competențe obligatorii. Si impreuna cu carnea si avocado din rucsac se tot facura 10-11 kg pe care le-am transportat astazi timp de 2 ore. Deci, in mod similar, voi putea si greutatea lui fii-miu s-o gestionez. Dezavantajul e ca, desi ma mandream odata cu impresionanta inaltime de 1,60m, acum sa tot fi scazut cu vreo 5cm de cand sunt mamă de mancacios 👶
Bun, nu numai ca doarme in marsupi dar a dormit bine si ieri noapte. In secvente de 3h. M-am trezit plina de viata, Iisus imi vorbea din ceruri, pasarelele cantau imnuri de glorie ce mai, jucam intr-un musical. Si mie si lui tati ni s-a parut asa neobisnuit ca amandoi ne trezeam din instinct la 2h si ne uitam la el vrea-nu vrea ceva, daca are fața libera etc. Eram ca suricatele hop țop din vizuină. Sa speram ca am tras un loz castigator cu iesitul afara. Ce urari de primaveri frumoase cu multe bucurii, flori si zambete. Azi nu. Somn, fratilor. Va zic ca somnul e de dorit, asta da urare parintilor cu copii alaptati exclusiv.
#sicafeaputernică #mamăpetocuri #mamainheelsdesign

Un somn de Montessori

Se stie ca motivul cel mai frecvent de oboseala al parintilor il reprezinta privarea de somn. Bebelusii sunt unici, fiecare cu ritmul lui, casa lui, muzica lui, mama lui, patul lui. Sa incerci o reteta de succes standard nu va functiona, insa exista cateva tehnicalitati bine de citit/testat daca e cazul.

Rezonez cu metoda Montessori de crestere a copiilor si am achizitionat si una din carti – detalii vizibile in poze – care ofera niste reguli in privinta somnului bebelusului. Din pacate nu precizeaza nicaieri diferenta dintre un copil alaptat la san, care se poate trezi din ora in ora sa manance, si un bebe pe lapte praf, care poate doarmi sedat 5 ore. Nu precizeaza nici avantaje/dezavantaje ale locului de somn: patul micutului unde mirosul mamei este marginal si deci copilul se poate trezi foarte des ca nu il mai simte, si patul parintilor unde mamele mufeaza copilul imediat ce se foieste, deci ambii se pot odihni mai bine.

Noi am ales sa doarma bebe in patutul lui in camera noastra si, chiar daca il alaptez la 2h (ridicat din patut, pus pe o perna lunga pentru confort, transferat in brate cu perna, alaptat, batut pe spate sa iasa aerul, repus in patut), incercam sa il invatam independent si auto-suficient. Fiecare alegere are avantaje si dezavantaje, iar punctele de pornire din carte sunt de cultura generala, daca nu de aplicat. Lectura placuta!




De ce partenerii de lunga durata sunt greu de gasit

Îmblânzirea băiatului adolescent

Un articol care explica, printre altele, de ce femeile nu si (mai) gasesc parteneri de lunga durata. Tati, avem de lucru cu prințul 🤓

“…părinții ar trebui să își amintească faptul că este datoria lor să își învețe copiii să danseze, să iasă la întâlniri, să curteze și să fie curtați. Nimeni altcineva nu o să îi invețe aceste lucruri în locul lor. Iar în cazul părinților care nu se ocupă de această formă de educare, rezultatele sunt tragice. Sunt multe lucruri pe care noi, profesorii universitari, îi putem învăța pe tineri, unele dintre acestea se pot dovedi chiar destul de folositoare. Dar ceea ce nu îi putem învăța e tocmai acel lucru pe care toate studiile îl arată ca fiind cel mai important pentru fericirea și evoluția lor: cum să cunoască pe cineva cu care să se căsătorească și cu care să rămână căsătoriți. Dacă nu îți înveți fiica sau fiul cum să își aleagă un partener și cum să se comporte la o întâlnire, este foarte posibil să o/îl lași pradă lupilor. Te rog să nu faci asta. Am văzut rănile și nu arată bine.”

Vrei sa tii bebelusul in brate? Read this

854CBB51-25C8-43EC-A8CE-6310FDDC3AD3Va marturisesc sincer ca toti cei care-l tin in brate pe bebelusul meu, si nu se indentifica drept tatal lui, arata in ochii mei ca in imagine. Si sunt sigura ca sunt multe mame care gandesc ca mine.
Hint: pana nu va cere copilul sa stea in alte brate decat ale mamei va invit sa gestionati situatia cu blandete daca veniti in contact cu o mama si copilul ei si simtit o nevoie de necontrolat sa tineti bebelusul. Deasemenea, daca mama vi-l da in brate, nu faceti practica pe bebelus: ia sa vedem cum sta in fund, ia sa vedem cum merge, ia sa vedem cum ia mancarea din lingurita, ia sa vedem cum ii place branza daca el mananca doar lapte de la mama sau lapte praf etc. you get the point. Acest tip de educatie este exclusiv in sarcina parintilor, daca nu sunt vizibil niste incapabili.
Mamele si nici bebelusii nu va cer mai mult decat sa ii observati de la o distanta care tine de decenta umana. Credeti-ma, mamele isi dau imediat seama daca va pasa de bebe ca e o fiinta umana sau doar o jucarie. Ma astept sa ma inteleaga doar proaspetele mame si ma va surprinde placut sa se inteleaga de catre toti. Nu e de gluma, mamele pot fi niste bestii fara mila. Nu dati ocazia 🤝

Forever a mom

Am trecut cu totii prin momente in care aveam (finally!) un iubit/o iubita stabil/ă si eram multumiti ca avem liniste si pace in suflete si la cine sa ne gandim noaptea si pentru cine sa fim mai buni etc… Pana a doua zi de relatie oficiala, cand te trezeai cu avalansa de 5 mesaje de la iubiri pasagere de asta-vara, 3 apeluri ratate de la foşti/foste si un ex care-si cerea scuze si te implora inapoi. Te facea sa-ti pui niste intrebari.
Asa sunt eu acum cu joburile – 10 oferte noi pe luna. Insa am un job care e inca sub stabilizare, directia e buna, multumirile nu sunt materiale dar se accepta si sunt de neclintit in fata tentatiei. Nu-mi pun intrebari. Nu ca nu as vrea, recunosc, as vrea alt job decat cel de 24h cu tura de noapte stand drepti la comanda, avand doar şefi si nefiind şeful nimanui. As vrea. Dar din jobul asta nu-ti poti da demisia. Once a mom, forever a mom.




Cum arata diminetile la noi

901F4AE7-2160-4825-9F0F-2D24CC6BB8B4Disclaimer – Putine sunt exceptiile si, desi ne fac fericiti si odihniti, sunt prea putine si nu merita mentionate in extenso.

3am – toata galaxia doarme, fii-miu ma trezeste cu foielile lui. Sper doar ca vrea mancare dar putin probabil. Eu sunt zombie de somn, el e cu ochii cat cepele si un zambet cat Milky Way. E semn de joaca. Acum uitati-va iar la ora 🤪 Il iau in brate ca altfel incepe scartaiala si mergem sa il schimb. Zornaie un caine atarnat de masa de infasat si il loveste, cat poate de tare, un lung sir de cateva minute de zici ca a intrat un sat de colindatori in casa. Il mai plimb putin in brate apoi vazandu-l ca se freaca la ochi, il pun iar la san. Laptele matern contine colecistochinină, un hormon gastrointestinal, care odata ingerat, transmite senzatia de somn si mamei dar si copilului. Al meu pare sa contina si taurină. Mai e o explicatie, multe achizitii schimba somnul copiilor. Ieri a fost bunicul pe aici si i-a testat mersul sustinut 🤬 finally adoarme.

5am – iar cu ochii cat cepele, iar chef de joaca dar incepe si marea chițăială. Taica-su, care tine la somnul lui si nici nu a trecut printr-un program de armata: ‘Fa-i ceva!’ :)) refuz sa redau raspunsul meu la aceste 3 cuvinte, taica-su merge sa-si continue somnul de frumusete in camera alaturata iar eu il iau pe copil cu acelasi tipar. In final, dupa masa, il pun in patut si scartaie continuu dar e pe drumul cel bun ca i se inchid pleoapele. Taica-su, o persoana prin excelenta auditiva, deci dezavantajata in acest caz, nu mai suporta (eufemism la ce mi-au auzit urechile) si vine sa il legene in brate sa adoarma repede. Merge intotdeauna! Nu si data asta 😂 cum il vede pe taica-su, devine mega entuziasmat si incepe sa discute cu el. Taica-su il leagana, fiul ii povesteste si gangureste, tipa, chitaie, flexeaza corzile de parca i s-a declansat alarma.

Pufnim amandoi in ras si ne dam seama ca e imposibil sa te superi pe asa un bebelus scump. Adoarme dupa 5 minute tot cu gangureală, din ce in ce mai domoală. E 6 dimineata si merg sa pregatesc cafeaua.

8am – toti 3 stam linistiti la micul dejun – ii dau credit prințului ca ne lasa sa ne bucuram de omleta cu bacon calda si de cafea – si am asa un suflet plin de fericire cat de frumoase sunt diminetile de la 8 incolo 😂






Tati zice ca le tot aude de vreo luna.
Va dati seama ce am molfăit la el cand l-am auzit.
Momentan le zice doar cand scartaie si are nevoie de mine – cum sa te superi pe el cand plange cu ‘amamaa’? 😍😍😍

Cum miroase acasă

Atunci cand nu ma calareste prea tare fii-miu si fiind arestata la domiciliu mare parte din timp, mai gatesc cate ceva. De regula paste si fripturi. Aveam (si mai am) niste depozite de carne de casa made in Moldavia, pe care trebuie sa le consum. Altfel vine mamsi si avem discutii de dezmostenire 🤯😁 Deci am pus de-o supa cu legume si cartofi, care, nefiind slabă ca cea din comert, cere fiarta 3-4 ore. Citesti o carte si adormi si copilul de 2 ori. In consecinta, se si umple toata casa de miros de cantină, lucru pe care incercăm sa-l evitam.

Vine domnul meu, care detesta vocal sa stea in miros de cantina, am avut zeci de discutii pe tema ‘ce gatim sa nu miroasa’, ‘de ce nu merge hota’ (ca doarme copilul!, ca nu e filtrul bun oricum) etc., intra in casa si evalueaza situatia rapid:

– Ah ce miroase ca acasă!

-🤬 cand eram gravida si faceam carnati la tigaie nu mirosea tot ca acasa? Mirosea a acasa cu gravida ta, ce poate fi mai frumos?





Celebrating first day of spring

Aseara eram in 15 stari de agregare cand domnul meu vine cu un buchetel de ghiocei (awww 😍) si imi opreaste avalanşele. Chiar ma gandeam ‘ce dragut, no reason at all’.
Desi azi noapte, in timpul suptului, prințul mi-a apucat o falangă si mi-a rasucit-o de mi-am inghitit icnetul (stiam ca imi rupe parul dar cu oasele a fost o surpriza de primavara), 1 Martie mi-a adus o noapte linistita. Totusi sa nu zicem ‘hop’.
Azi dimineata eram intr o stare de agregare cu care se poate trăi bine si, intr un puseu de dragoste, imi intreb sotul:
– Ce mi-ai luat de 1 Martie?
– Ghioceii de ieri. Sunt pentru azi.
– 😲😤 Wait a minute. Eu nu fac mic dejun azi sa ne tina si pe maine :))) Pentru asta, #nowifeyweek
Mai trec vreo 2h si are chef de batut cu pernele.
– Baby, e 1 Martie! (Un argument slab ca nu aveam nicio arma pregatita).
– Hai vino sa te pup!
– 😍